Hard Candy (2005)

Rating IMDB: 7.2/10 (după mine, ar fi meritat 6.5)

Regia: David Slade

Gen: crimă, dramă, thriller

Morala mea: Ai grijă cu cine te încurci!

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă așez în fața televizorului cu chef și dragoste de film și mi-e dat să văd altceva decât o bucățica de arta, mă apucă dracii ăia mari și urâți.

Dracii ăștia nedisimulați vin din neîmplinirea dorinței de a-mi hrăni sufletul flamând de cinematografie, la care, dacă adaug frustrarea unui timp pierdut în mod ireversibil...rezultă un drac de proporții uriașe. Este însăși Mama Dracilor! Sau ăștia au numai tată???

Păstrând un ton mai puțin glumeț, zăbovesc prin câteva fraze asupra lui Hard Candy. Deși sunt multe lucruri care m-au enervat la filmul ăsta, a izbutit el cumva să-mi scormonească prin tolba cu amintiri adolescentine despre sex. Să mă determine să compar ceea ce credeam în perioada când încă nu aveam drept de vot cu ceea ce gândesc astăzi, când constat că maturitatea s-a instalat pe nesimțite ca la ea acasă. Rătăcită printre atâtea gânduri și argumente, s-a dovedit o comparație mult mai dificilă decât aș fi crezut! Anii nu trec pur și simplu, mai aduc și câteva schimbări cu ei, de neimaginat câteodată.

Hard Candy dezbate, în felul lui unic și aproape nefericit, problematica relațiilor sexuale între fete (minore) și bărbați (adulti). Spun "aproape", deoarece sunt convinsă că se vrea a fi un semnal de alarmă și ce ar fi cel mai potrivit atunci când vrei să atragi atenția? Ceva șocant, iar efectul este garantat.

Astfel, o domnișoara de 14 ani (Ellen Page), certată grav cu rațiunea sănatoasă, chatuiește cu un bărbat de 32 de ani, foarte chipeș de altfel (Patrick Wilson). Și îi tot dau cu internetul, până când fata decide că ar fi cazul să se vadă și în realitate. Se întâlnesc, el îi ia prăjituri, ea se autoinvită la el acasă și are o atitudine puțin lascivă, beau câteva vodci, îl droghează și începe distracția. Îl leagă de scaun și declară deschisă mutilarea. Psihică și fizică. Fata diabolică și dusă cu pluta îi scotocește intimitatea prin casă, îi întoarce creierii pe dos și îi stoarce de orice vlagă, pătrunzînd în cele mai ascunse unghere ale minții fotografului. Dar nu se oprește aici! Scoate o carte de medicină din gentoiul ei adolescentin, precum și un bisturiu cu care purcede la ceea ce am putea numi pe românește castrare în direct și cam pe viu (sigur, dacă o pungă cu gheață în locul cu pricina se poate numi anestezie, atunci rectractez, nu e pe viu, deși pacientul, săracul, e perfect conștient și simte că o ia razna).

Sunt convinsă că bărbații care au vizionat acest film au avut o jenă fizică deosebit de intimă (așa cum am avut-o eu la Irreversible, când îmi doream ca scena violului să se termine odată!). Preludiul acestei operații este dat de acuzele fetei (care se vor generalizări ale problemei în sine), în cadență cu apărarea bărbatului. Un bărbat matur nu are voie să întrețină relații sexuale cu o minoră, și chiar dacă o minoră face gesturile erotice ale unei femei, asta nu înseamnă că e pregătită să facă ce face o femeie. Oricât de tentant ți s-ar putea părea, nu-ți este permisă consumarea de alcool cu minore. De asemenea, îți este cu desăvârșire interzis să le fotografiezi aproape dezbrăcate, deși ești fotograf de meserie! Și dacă o minoră te provoacă într-un fel sau altul, tu (adult fiind) trebuie să ignori și nicidecum să perpetuezi o asemenea atitudine.

Și uite-așa avem o dezbatere a problemei pe toate părțile, presărată, din când în când, cu argumentele de apărare fragilă a unui om sechestrat, mutilat, pe cale de a-și pierde posibilitatea de a mai face copii vreodată. Iar fetița asta, cică justițiarul minorelor abuzate de adulți, nu pare că ar avea de gând să se oprească. Adevărul planează undeva la mijloc, poate că domnișoara asta nu e prea normală la tărtăcuță, dar nici domnul nu reușește să mă convingă întru totul că nu îi plac minorele. Dimpotrivă, pe măsură ce-mi tot îngrozeam ochii cu pelicula asta, începusem să mă întreb dacă nu cumva le și mierlea puțin.

Filmul, în sine, nu m-a convins! Subiectul nu e de neglijat, însă acțiunea, felul în care se leagă evenimentele, prestația actoricească a celor doi, nu mă înduplecă să îi dau acestui film o șansă. Deși puștoaica a obținut tot felul de premii și nominalizări, nu m-a năucit cu talentul ei, așa cum a făcut-o altădată. Da, reușește binișor să îmi personifice adolescenta dificilă și maniacă, dar ar mai fi de lucrat. Pe alocuri, m-au enervat atât regia, cât și dialogurile (ieșite puțin dintr-un fir coerent) și nu l-aș recomanda mai departe. Într-adevăr, adolescența este o perioadă dificilă, curiozitate sexuală, atracția adolescentei față de un bărbat matur, vulnerabilitate, naivitate, dragoste neîmpărtășită, posibilă traumă sufletească, sensibilitate, întrebări, frământări, explozie.

Oricum, domnilor, mare grijă! Nu vă certați inutil cu legea!

Dura lex, sed lex...