Rating IMDB: 8.4/10Regia: Ingmar Bergman
"Cand a rupt mielul pecetea a saptea, s-a facut in cer o tacere de aproape jumatate de ceas. Si am vazut pe cei 7 ingeri care stau in fata lui Dumnezeu; si li s-au dat 7 trambite."
Daca as spune ca "A saptea pecete" este o capodopera, cu siguranta n-ar fi suficient. Sunt atat de multe intrebari si situatii reunite in aceasta fabula medievala, incat o simpla descriere le-ar stirbi din valoarea actului de a le descoperi singur, fata in fata cu aceasta alegorie a mortii.
Ca Moartea a reprezentat dintotdeauna un subiect pe cat de mistic, pe atat de polemizat, o stim cu totii. Dar niciodata nu a fost atat de...frapant ca in fabuloasa reprezentare cinematografica a lui Ingmar Bergman, reprezentare incununata de premii si nominalizari, dar si de un loc permanent in patrimoniul cultural mondial.
Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, Antonius Block si al sau scutier se intorc in Suedia, dupa zece ani de cruciada sangeroasa, initiata de un sarlatan ce se imbogatea prin jefuirea cadavrelor. Doamna cu Coasa pare a fi omniprezenta intr-un tablou mai mult decat dezolant al nemiloasei ciume negre. Dar ce sa vezi, Moartea i se arata in persoana lui Antonius Block spunandu-i ca i-a venit timpul, nefiind tocmai o doamna cu coasa, ci un domn cu fata alba si imbracat in vesminte negre.
Antonius Block ii propune Mortii o partida de sah, miza nefiind doar viata cruciatului, ci si sentimentele acestuia fata de Dumnezeu, religie si umanitate. Existenta lui macinata de intrebari si neincredere este intersectata, in constrast, de familia unui saltimbanc vesel cu a lui nevasta de o pamanteana frumusete, precum si copilasul lor, curat si nepotrivit in acest peisaj dezolant.
Este o antiteza intre Antonius Block (cruciatul ros de intrebari referitoare la Dumnezeu) si mascariciul ce poate fi o incercare de salvare prin distractia pura si nealterata de la acest peisaj cuprins de Moarte. Spectacolul sau inocent este intrerupt de multimea de penitenti biciuiti, intr-un spectacol oribil, grotesc, aprobat cum se cuvine de catre Biserica.
Tot alegoric este si dansul Mortii, cand Ea isi alege victimele dintre cele mai corupte personaje.
Printre polemici si problematici existentiale, sunt doua momente in film care mi-au atras atentia:
- cand se trage la sorti culoarea cu care vor juca Sah, Block ii spune Mortii: "Negru pentru tine!" "O culoare potrivita, nu crezi?"
- Moartea il intreaba: "Esti pregatit?""Corpul meu da, insa eu nu!"Moartea se apropie. "Stai putin!"ii striga Antonius Black. "Toti spuneti asta, dar eu nu cunosc indurarea!"
Raportat la o lume contemporana, "A saptea pecete" poate parea teribil de plictisitor. Chiar daca ti-a placut sau nu filmul acesta, va ramane pentru totdeauna acea imagine a cruciatului, pe de o parte si a Mortii, pe de alta...jucand sah...intr-o partida alegorica. Si, da, poate ca batalia e inutila din capul locului, dar Moartea face parte din insasi esenta Vietii, nu ar avea cum sa fie altfel. Vine un moment pentru fiecare dintre noi (evenimentul este cat se poate de cert, momentul producerii lui este incert) in care vom avea o partida mai speciala de Sah, Canasta, Pinnacle sau Darts, macinati de anumite intrebari existentiale sau altele. Putem cel mult amana un deznodamant, dar finalul va fi acelasi pentru fiecare om de pe terra asta mare!
Ii multumesc bunului nostru prieten Costin pentru desavarsita recomandare. La binecunoscuta bodega din parc, avand capul intre maini, ii sorbeam fiecare cuvintel despre alegoria bergmaniana a Mortii....
incearca nine (Tim Burton)
RăspundeţiŞtergereMa bucura faptul ca ti-a placut acest film cu atat mai mult cu cat nu este unul usor. Intr-o epoca a cinematografiei in care conteaza efectele speciale, culorile, actiunea; intr-o perioada in care ne uitam poate la zeci de filme de duzina intr-un an mergand la cinema sa mancam popcornul inainte sa inceapa filmul si doar ca sa treaca o ora sau 2 din viata noastra zicand ca ne-am distrat; intr-o perioada in care te uiti la jumatate de film si deja ii descifrezi deznodamantul sau dupa terminarea filmului pleci de la cinema la fel cum ai venit, uitam ce inseamna cu adevarat un film bun... Un film bun, adica ca acelea care au scris istoria cinematografiei, filme care sunt de vazut cufundat intr-o sala de cinemateca alaturi de alte 10 maxim 20 de persoane, sau in liniste in fotoliul confortabil de acasa. Un film bun adica un film pe care il revezi o data la cativa ani si tot te fascineaza chiar daca ii sti deznodamantul si ii privesti si talmacesti povestea in functie de evolutia ta personala. Un film bun care de fapt este o lectie de viata si te face sa admiri regizorul pentru maiestria cu care a putut sa redea in 100 de minute caractere si situatii cu care te intalnesti intr-o viata intreaga. Filme bune sunt o gramada, ne trebuie doar rabdare si timp, pricepere sa cautam, inteligenta sa vedem dincolo de culori ... in alb si negru, pacienta sa ne lipsam de dinamica actiunii si sa acceptam doar 2 sau 3 personaje, iscusinta sa vedem mesajul transmis iar dupa toate acestea... apare bucuria sau dupa caz tristetea de a te regasi in acel film, de a descoperi pe ecran tot ce te incojnoara zi de zi, de a retrai alaturi de personaje momente, sentimente... Dupa mine un film bun este unul care te face sa te gandesti,care te face sa descoperi,care te atinge, care te tulbura... Recomand filmele lui Roman Polanski (recent vazute: Knife in the water, care e atat de viu si actual de cand lumea vis a vis de comportamentul a 2 barbati cand de fata este o femeie; La locataire, care prezinta alterarea umana in cadrul unei comunitati bolnave; Death and the maidden, ce ne invata despre razbunare), Michelangelo Antonioni (cu legendarul Blow Up pe care sincer cu greu l-am inteles); genialul ”Căinţa” lui Tengiz Abuladze, despre absurdul uman ce ne inconjoara; Tarkovski cu ale lui filme Katyok y skripka, Calauza, Andrei Rubliov, Oglinda; Stanley Kubrick; Cool Hand Luke al lui Stuart Rosenberg, si multe altele pe care inca nu le-am descoperit. Asadar multa rabdare si... vizionare placuta!
RăspundeţiŞtergereCostin
Filmul meu favorit, asa ca... touche!
RăspundeţiŞtergereBergman te chinuie ingrozitor cu angoasele... Intrebari, morti, dumnezei, taceri, tradari etc. E cel mai greu regizor. Imediat dupa el, vine Tarkovsky. Asa zic si io... Legat de A Saptea Pecete, ma intreb ce haos a existat in capul unora de au parodiat deseori scena sahului dintre cavaler si moarte. Laura, draga, daca reusesti sa il prinzi pe Bergman esti cea mai tare! Io inca lucrez din greu la el, si ma chinuie, ca sa fiu sicer. Iar exemplele date de Costin sunt cele mai rezonabile...
RăspundeţiŞtergere@anonim: presupun ca este filmul de animatie...sa vedem cum intru in posesie..
RăspundeţiŞtergere@Costin: Dragul meu, prin recomandare, mi-ai dat imensa ocazie de a vedea un film desavarsit, fascinant, fabulos,o lectie de viata (cum ai spus si tu). Da, te simti mult mai bogat spiritual dupa o asemenea manifestare cinematografica. Voi incerca, in timp, sa trec prin cele recomandate de tine mai sus si voi reveni de fiecare data, imbogatita sufleteste.
RăspundeţiŞtergere@Cristake: Ma bucur! Ce filme ti-au mai placut?
RăspundeţiŞtergere@Matash: Intr-adevar, scena sahului dintre cavaler si moarte este una dintre cele mai parodiate, asta demonstrandu-mi haos, dat de ignoranta unor fiinte mai "subtiri" si mai trecatoare decat apa de la toaleta. Si, dragul meu Matash, inca nu l-am prins pe Bergman. Chinul meu de-abia a inceput si am de gand sa-l amplific. Cred ca va urma Fanny och Alexander.
RăspundeţiŞtergereO sumedenie de filme mi-au mai placut, in caz ca nu te referi doar la Bergman (si nu deduc ca te-ai referi doar la el). Sunt fan Max von Sydow, apoi Kenneth Branagh. Film noir si Bela Lugosi, Star Wars si Star Trek (tabara SW, daca e musai sa aleg). Nu ma consider insa un cinefil, am lacune in domeniu, chiar daca stiu cine e Gopo, cine e Murnau si cine e Nelu Curca din "La bloc". Ca sa nu mai perorez aiurea, cred ca dupa "A saptea pecete", urmatorul film la inima mi-e "Henry V" al lui Brannagh. Chiar daca stiu ca si sir Laurence Olivier are o ecranizare.
RăspundeţiŞtergere