05.05.2009

Rebecca (1940)


Rating IMDB: 8.4/10


Hmmm…nu mi-a placut in veci sa vad cum o femeie traieste in umbra alteia, cum Nevasta 2 incearca si ea sa fie aidoma Nevastei 1, crezand ca asta o va ridica in ochii sotului. Patetic! Jalnic! Lipsit de orice farama de demnitate! In filmul de fata, nu e vorba de niciunele, ci doar de o naivitate extrema, combinata cu o dragoste oarba, nevinovata, adevarata! Cum ma incapatanez sa cred ca mai exista si in viata reala, nu doar in filme! Bine, hai, sa zicem, fara naivitatea exagerata a doamnei!



Maximilian de Winter ( Laurence Olivier tinerel si deosebit de chipes) se cam indragosteste de o domnisoara. Domnisoara asta lucra in serviciul unei babe invidioase, ursuze, absurde si cam tampite. O ia de nevasta imediat, fara alte comentarii. O duce la Menderley, cuibusorul lor de nebunii, adevarat palat si devine, astfel, doamna casei. Numai ca fata asta are un aer dulceag de naivitate si, ce sa vezi, chiar isi iubeste sotul din toata inima. Nu e ea foarte pregatita pentru un asemenea salt de clasa sociala, unde mai pui ca la Menderley o asteapta o atmosfera din-asta apasatoare, de rezistenta. Pe unde se invarte, pe unde se suceste, un nume e pe buzele tuturor: Rebecca. Asta e prima sotie (decedata intr-un nefericit accident) a domnului de Winter, despre care fata noastra aude numai descrieri la superlativ. Ai zice ca e perfecta: deosebit de frumoasa, rafinata, elevata, o doamna desavarsita in casa, iubita la extrem de sot si de servitori. Mai ales de o camerista ce pare nitelush certata cu ratiunea sanatoasa.



In fine, Nevasta 2 (nu-i mai tin minte numele, Rebecca se repeta obsesiv, probabil asta e si ideea) vrea cu tot dinadinsul sa ii fie pe plac sotului. Il dragaleste toata ziua, ii face hatarurile, dar cam ajunge sa traiasca in umbra primei neveste. Totul in casa aia aminteste de Rebecca, pana si initiala de pe servetelele de la masa! Identitatea ei proprie cam ajunge sa fie substituita cu cea a Nevestei 1. Sotul, se mai enerveaza el din cand in cand si o mai bruftuluieste, dar se inmoaie ca untul la flacara atunci cand sotia il ia in brate si ii marturiseste iubirea ei sincera.



Si totusi, in incercarile ei de a face pe placul absolut al sotului si de a nu-l supara cu nimic (desi o mai face din cand in cand, involuntar), afla neshte adevaruri despre obsedanta asta de Rebecca, venite parca sa sprijine ideea unei personalitati proprii. Cu cat incerci sa faci pe plac unui barbat, traind in umbra primei neveste, cu atat e posibil sa gresesti. In definitiv, n-ai deveni sotia nimanui, daca domnul care te-a cerut nu te-ar placea exact asa cum esti.



Un film regizat de Hitchcock, cu suspansul aferent. Mi-a placut in ansamblu. In plus, e un parfum aparte in felul in care ea il iubeste pe el. E frumoasa oricand o dragoste sincera si neconditionata, fie ea si in filme. E ceva provocator in felul in care il priveste, il mangaie, il saruta cu nesat…

6 comments:

  1. e tare Hitchcock asta, poate daca faza cu cele doua neveste ar fi fost o combinatia cu 3 personaje ;) poate m-asi fi uitat dar asa nu prea cred.

    RăspundeţiŞtergere
  2. Interesant! Cum de nu l-a dus capul? :P

    RăspundeţiŞtergere
  3. Woow, Laura iti recomand din suflet sa citesti cartea, este mult mai complexa si mult mai frumoasa.Filmul nu l-am vazut, dar tu ai povestit aici numai o parte, sau poate nu ai urmarit tot filmul.Partea interesanta aici incepe, unde te-ai oprit tu.Tipa nu este deloc naiva,mai degraba obosita de toti cei din jur care tot incearca sa ii faca rau comparand-o cu Rebecca(vazuta de toti D-na PERFECTA);nu este ea cea care incearaca sa traiasca sau sa se asemene in vreun fel cu fosta sotie.Atat ca nu este acceptata in acea societate.Spre final aflam ca de fapt Rebecca era f departe de perfectiune.Maximilliam de Winter isi ura fosta sotie,care l-a determinat sa o ucida.Nu a fost un accident nefericit.Rebecca aflase ca are cancer si nu mai are mult de trait, cu toate asta a insinuat ca este insarcinata cu un amant, tocmai ptr asi determina sotul sa o ucida.Max i-a destainuit toate astea actualei sotii...iar viata lor abia acum putea intra pe un fagas normal.Deci inca o data aparentele inseala..

    RăspundeţiŞtergere
  4. Pai special nu am vrut sa spun despre ce e vorba, ca sa se mai uite lumea la film:)
    Ba da, este naiva, dar la inceputul casniciei. Ulterior, se maturizeaza, asa cum i-o spune si sotul ei, ajungand in stadiul de saturatie pe care l-ai descris tu.

    RăspundeţiŞtergere
  5. Trebuie amintit k mare parte din sarea si piperul filmului il are Danny... Oarecum are doua roluri... Danvers si... Rebecca. Danny vorbeste mereu de Rebecca... Practic cand apare ea, apare si prima doamna deWinter... Rolul vietii lui Judith Anderson...
    Laurence Olivier a fost cam sters in film, nu prea inteleg de ce l-au nominalizat la Oscar... Nu era un rol extraordinar. In fine, de la el am pretentii, ce vrei? Iar tanti sora Oliviei de Havilland (cu care se caraie de vreo 60 de ani incoace din gelozie pentru Oscarurile capatate) are mereu grimasa aia de parca o incearca stranutul sau ulcerul...Asa o mima ea stangacia... Si Greta Garbo era teatrala pana la Dumnezeu, dar stia macar sa ramana frumoasa si cand suferea...

    RăspundeţiŞtergere
  6. Da, Laurence Olivier are cam un rol de doi bani in filmul asta. Cu muult sub capacitatile lui. Oricum, tare aia cu ulcerul :P

    RăspundeţiŞtergere